Şcoala Românească din Gherteniş. Învăţământul preşcolar. Învăţământul în limba maghiară şi germană

Daca cele afirmate în adresa din 18 ianuarie 1943 a Bisericii Ortodoxe din Ghertenis, ca raspuns la Ordinul Consiliului Eparhial nr. 167, corespund realitatii, înseamna ca la Ghertenis se învata carte în limba româna înainte de anul 1760. Cert este ca în centralizatorul din districtul Vârset sub semnatura lui Theodor lancovics, director scolar national al scolilor ilirice din Banat, p. 26 figureaza si localitatea Ghertenis 1 .

În 1843, în „Scoala Valahica" din Ghertenis erau cuprinsi 71 de copii, iar directorul acestei scoli era Vasile Popovici 2 . In anul 1859, Scoala româneasca din Ghertenis functiona cu trei posturi de învatatori, unul dintre ei fiind Martin Tiapu, care mai târziu va ajunge vicepresedinte si apoi presedinte al Reuniunii învatatorilor din Dieceza Caransebesului, în autobiografia sa, Martin Tiapu arata ca leafa sa din comuna Ghertenis, în anul 1859, a fost de 80 forinti în bani, 36 merte de bucate (grâu si cucuruz), 4 stânjeni de lemne, 100 kg slanina, 100 kg sare, 25 kg lumini si 4 jugare pamânt 3 . Ca sa poti obtine un asemenea post trebuia sa astepti multi ani, sa fii propus de Locotenenta Imperiala-Regala si acceptat de Antista comunala. Desi a fost propus de Locotenenta Regala, învatatorul Martin Tiapu nu a fost numit în învatamânt pâna ce nu a mituit pe fruntasii satului, dupa cum urmeaza: a dat judelui comunal 40 forinti si un acov de rachie, preotului 20 florinti si un acov de rachie, iar curatorului, un delegat al Comitetului scolar 10 florinti si un acov de rachie 4 . Documentul statistic gasit în arhiva Bisericii Ortodoxe din Ghertenis, intitulat „Conspectulu starii scoleloru elementare pre anulu scolescu 1867", mentioneaza o scoala cu 80 de prunci si 40 de fetite. Documentul dateaza din 8 septembrie 1867, fiind semnat de loanu Balanu, paroh, si de Vicentiu Goitiu.

Din cercul scolar Vârset, în anul 1869, facea parte si comuna Ghertenis, având ca învatator pe George Cimponieriu, de 35 de ani, cu 13 ani de serviciu si studii: 2 clase germane si preparandia 5 .

Conditiile materiale în care se desfasura procesul de învatamânt erau deosebit de grele, în „Registrul de protocoale" al Bisericii Ortodoxe din Ghertenis sunt consemnate asemenea stari de lucru. Un proces verbal din 26 aprilie 1900 mentioneaza urmatoarele: „Copiii nu prea frecventeaza scoala iar care vin nu sunt prevazuti cu cartile trebuincioase. Se decide ca judele comunal sa se intereseze în privinta asta". Alta însemnare din 21 iulie 1902 arata ca: „în prezenta protoprezbiterului David Terfeloaga se hotaraste ca scoala confesionala sa se adapteze (ca zidire) în limita legilor, urmând ca prin aceasta sa nu se închida scoala". Se alege o comisie de edificare din care fac parte: pr. Vichentie Goitu, Toma Jurcovici, George Jurca, Moise Balas, Nicolae Negru, Alexandru Jurcovici. în sedinta extraordinara a Comitetului parohial din 5 sept. 1910, înv. Damian Radoiu aduce la cunostinta membrilor de comitet ca, desi prelegerile au început la l sept., din aproape 90 de copii obligati a frecventa scoala s-au înscris numai 23.

În aceasta perioada, pâna la unirea Banatului cu România, iese în evidenta personalitatea înv. Damian Radoiu, care a functionat aici 25 de ani, muncind cu daruire pentru luminarea copiilor din Ghertenis. Contemporan cu el a fost si înv. luliu lacobescu, care a venit aici în anul 1889 din satul Binis 6 . El a murit la vârsta de 22 de ani, fiind înmormântat în cimitirul vechi din Ghertenis. Pe crucea de piatra de la capul mormântului sau sunt sapate cuvintele: „luliu lacobescu, învatatoriu de 22 de ani", în toamna anului 1919, Scoala confesionala din Ghertenis se transforma în scoala primara de stat. De acum înainte, copiii satenilor vor învata carte numai în limba româna. Cu toate acestea, conditiile materiale nu se schimba imediat. De abia în iunie 1926 se ia hotarârea ca, în baza Ordinului Consistoriului Diecezan nr. 731/1926, fosta scoala confesionala sa se transforme în casa parohiala. Pentru scoala se amenajeaza între anii 1926-1927, o cladire particulara, care, adaptata, va oferi conditii mai bune pentru desfasurarea învatamântului. In aceasta cladire vor învata multe serii de elevi pâna în vara anului 1969.

Între anii 1932-1948, s-a remarcat înv. Dimitrie Vrapcea, care a condus scoala din localitate timp de 16 ani. A murit tânar, fiind înmormântat în cimitirul nou din Ghertenis, la 10 iunie 1948. Pe Crucea de piatra a mormântului sau este scris: „A fost un învatator exigent care a dat satului si judetului oameni bine pregatiti".

Dupa razboi, în anul 1945, se mai adauga o cladire pentru învatamântul din Ghertenis: fosta capela si scoala germana, care cuprindea o sala de clasa, în vara anului 1960, înv. loan Rosu, directorul scolii, amenajeaza în cadirea de la nr. 292 înca o sala de clasa, iar în cladirea de la nr. 325 înca doua sali de clasa, în anul scolar 1962-1963 si în primul trimestru al anului scolar urmator, când scoala functiona cu sapte clase de elevi, se mai amenajeaza înca doua sali de clasa în cladirea fostei Primarii, astfel ca toate clasele îsi desfasoara orele numai pâna la masa. La începutul anului 1964, cladirea Primariei este cedata Gospodariei Agricole de Stat din Ghertenis, cursurile desfasurându-se de acum numai în 5 sali de clasa 7 .

Anexa nr. 8 - învatatori si directori la Scoala din Ghertenis

Vasile Popovici, înv. director, 1843-1844 Martin Tiapu, înv. 1859 George Gherga, înv. 1859 George Cimponeriu, înv. 1867 luliu lacobescu, înv. l!

Damian Radoiu, înv. dir., 1889-1914 loan Perian, înv., 1894 Nicolae Linta, înv., 1919-1921 Romul Theodoreanu, înv. dir., 1921-1926 Vasile Radu, înv. dir., 1926-1931 Dimitrie Vrapcea, înv. director, 1931-1948 •Dumitru Pro for, înv. director, 1948-1949 Aurel Turcitu, înv. director, 1949-1952 losif Margârin, înv. director, 1952-1954 loan Rosu, înv. director, 1954-1967

Stampilele Scolii din Ghertenis aveau urmatorul cuprins: „Sigiliul scolii elementare greco-orientale române Gertenyes", în 1915-1916 (în româneste si ungureste) si „Eforia Scolara de Stat din Ghertenis-România", în 1926-1927.

La 31 iulie 1965 începe construirea localului nou de scoala, prin munca patriotica si contributia baneasca a cetatenilor din sat. Constructia se realizeaza pe parti: în toamna anului 1965 si vara anului 1966, se termina prima parte, sub acoperis amenajându-se 2 sali de clasa Ia etaj. în primavara anului 1967 se continua constructia scolii, reusindu-se ca pâna în luna noiembrie a aceluiasi an sa fie pusa sub acoperis întreaga cladire, în anii scolari: 1965-1966, 1966-1967 si 1967-1968, cursurile se desfasoara în 2 sali de clasa la cladirea de la nr. 292 si în doua sali de clasa din cladirea noua alternativ: clasele I-IV pâna la masa si clasele V-VIII dupa masa. Cladirea veche de la nr. 325 a fost demolata în luna septembrie 1966; pe locul ei construindu-se cladirea noua de la vest spre est. în toamna anului 1968 se mai dau în folosinta înca doua sali de clasa în scoala noua, iar în vara anului 1969, se tencuie în întregime interiorul scolii, în luna ianuarie 1969 se termina si se dau în folosinta înca 2 sali la etaj, astfel ca toate cursurile se desfasoara numai pâna la prânz, deoarece clasele I-II functioneaza în cladirea de la nr. 292, iar clasele III-IV în cladirea noua. în luna iunie 1969 se termina de parchetat si ultimele 2 sali de clasa, astfel ca anul scolar 1969-1970 începe cu toate clasele de elevi în coala noua.

în aceasta munca de construire a scolii si-a pus toata capacitatea înv. loan Rosu, directorul scolii, de la începutul constructiei si pâna la iesirea sa la pensie, l sept. 1967. De la aceasta data, conducerea scolii este preluata de prof. loan Albu, fiu al satului, care continua munca de construire a scolii pâna la 31 august 1970. De la l sept. 1970, conducerea scolii este preluata de înv. loan Milos, care reuseste în vara anului 1972 sa tencuie exteriorul cladirii si sa înceapa în 1971 construirea anexelor: magazia de lemne, atelierul scolii si instalatiile sanitare, terminate în anul 1972.

Anexa nr. 9 - Numar de clase si de elevi pe anii scolari

Anul scolar Clasele

La conducerea Scolii Generale din Ghertenis urmeaza:

Prof Lucian Lupsa 1973-1978

Prof Elena Bocsan 1978-1982

Prof. Vulisici (Brostineantu) Minodora 1982-2001
Înv. Georgeta Benga, fică a satului, 2001-prezent.

Datorita scaderii natalitatii în satul Ghertenis, desfiintarii unitatilor economice si plecarii unor familii la orase, populatia scolara scade simtitor: de la 208 elevi în anul scolar 1965-1966 la 194 elevi în anul scolar 1968-1969, la 114 elevi în anul scolar 2001-2002.

Din toamna anului 1963 apar primii profesori calificati la Scoala Generala din Ghertenis, la catedrele: limba româna si fizica-chimie, apoi la istorie-geografie din 1965 si la matematica din 1966. Din toamna anului 1967, întregul colectiv de cadre didactice: învatatori, profesori sunt calificati cu o stabilitate de cel putin 4-5 ani pe post.

Si rezultatele elevilor la învatatura sunt din ce în ce mai bune: tot mai multi elevi din Ghertenis reusesc la admiterea la scolile profesionale, licee industriale sau licee teoretice, în toamna anului 1969 au fost admisi 4 elevi la liceul teoretic, 10 elevi la scolile profesionale din Bocsa si Resita, cifra destul de mare pentru vremea respectiva.

În cifra rezultatelor obtinute la învatatura, mentionam si activitatile desfasurate în cadrul organizatiei de pionieri: vizionari de filme, întreceri sportive, serbari scolare, concursuri pe diferite teme, excursii în judet si prin tara. Se remarca excursia organizata de înv. Mihai Dobrin, în primavara anului 1972, pe ruta: Ghertenis-Timisoara-Arad-Oradea-Cluj-Napoca-Turda -Alba-Iulia- Deva-Resita-Ghertenis. în aceasta excursie au fost vizitate urmatoarele obiective: Muzeul „Octavian Goga" de la Ciucea, Gradina Botanica de la Cluj-Napoca, Muzeul Unirii de la Alba-Iulia, Cetatea de la Deva, Castelul Huniazilor din Hunedoara, Rezervatia de zimbri de la Hateg etc.

În cadrul scolii au functionat si unele cercuri de elevi, pe obiecte de învatamânt, dintre care s-a remarcat cercul literar condus de loan Albu. în sedintele cercului literar s-au organizat medalioane literare (Liviu Rebreanu), concursuri pe teme literare discutarea unor creatii literare personale 8 . Creatiile literare reusite au fost afisate la gazeta de perete a cercului literar, intitulata „Tara Bârzavei". în camera pionierului a fost amenajat în 1969 un colt muzeistic unde au fost expuse: ceramica daco­româna gasita pe teritoriul satului, monede vechi, obiecte vechi de uz casnic, fotografii cu imagini din viata satului 9 .

Elevii Scolii Generale din Ghertenis au desfasurat si o bogata activitate cultural-artistica prin formatiile de dansuri populare, teatru, cor, brigada artistica de agitatie, recitatori, solisti vocali. Aceste formatii au prezentat programe artistice în localitate si localitatile din jur: Berzovia, Fizes, Ramna. La concursurile raionale si judetene la care au participat, formatiile artistice ale elevilor din Ghertenis s-au clasat, de cele mai multe ori, pe locuri fruntase. Echipa de dansuri, echipa de teatru si brigada artistica de agitatie, care au participat la fazele de concurs de la Berzovia, Ramna sau Resita, au câstigat aplauzele spectatorilor, dovedind voiciune, talent si simt artistic. Echipa de teatru s-a clasat pe locul întâi la faza oraseneasca de la Resita din 10 martie 1963. Dansatorii din Ghertenis, care si-au câstigat un renume, prin ritmul deosebit de vioi în executia dansurilor populare românesti, sunt asteptati cu interes pe scenele de concurs, în decursul anilor au instruit echipa de dansuri urmatoarele cadre didactice: educatoarea Carabus Maria, înv. Gâldau Adelina, prof. Regea Aurel, prof. Brostineantu Dorina si prof. Stoian Maria. Echipa de teatru a fost instruita de prof. Purice Mihai si prof. Albu Ion, iar brigada artistica de agitatie de prof. Albu Ion 10 .

Anexa nr. 11 - Din caietul de însemnari zilnice ale directorului Scolii

„Trasat locul pentru cladire de catre tov. Ciupala si Munteanu. Asistat: Cicea, Stiopu, Rosu, Albu, Regea, în 28 iulie 1965. în 31 iulie 1965, sapat santuri, transportat 2 camioane balast, adus 20 suluri hârtie gudronata. Participat: Albu Elena, nr. 88; Gaspar Elena, nr. 254; Bocsan Ana, nr. 90; Milos Elena, nr. 279; Cospenda Eucretia, nr. 276; Achim Pavel, nr. 250". (loan Rosu)

Text pus într-o sticla si încadrat în fundatia Scolii: „Pentru localul scolii cu 8 sali de clasa, lucrarile la fundatie de catre Vida (spre vest) au început la data de 31 VII. 1965. Salile au fost date în folosinta în toamna anului 1966. Tot în toamna anului 1966 s-a demolat o cladire veche, iar lucrarile în continuare, la fundatie au început la data de 17.IV. 1967 si s-au terminat azi, 23 mai 1967, dupa care urmeaza a se executa restul lucrarilor. Edificiul se ridica prin contributia baneasca a locuitorilor satului, cât si prin munca lor patriotica. Pentru terminarea într-un timp cât mai scurt statul a acordat un împrumut de 201.000 lei rambursabil într-un timp mai lung. Director scolar, loan Rosu; secretar Ion Albu; maistri Marta Rusalin, Boja Ion, Crainic Teodor".

Anexa nr. 12 - Absolventii Scolii Generale Ghertenis, 1968-1969

(Copie dupa tablou, de la stânga la dreapta)

Prof. Brostineantu Dorina, prof. Eupsa Eucia, prof. Stoian Maria, prof. Albu loan- director, prof. Sava Eugenia-diriginta, prof. Cristea Ana, înv. Albu Eva.

Elevii: Pele Dom, Albu Mariana, Margineantu Gheorghe, Tomin Rozalia, Milos loan, Szîics Edita, Bocsan Vasile, Jurca Maria, Tipea Eiviu, Sepiei Irina, Wratny Emilia, Szîics Dionisie, Drulea Augustin, Achim loan, Crainic Maria, Jurca Ana, Jurca loan, Timisan luliana, Crainic Achim, Glavan loan, Cojoreanu Margareta.

Motto:

„Traim în miezul unui ev aprins

Si-i dam a-n-sufletirii noastre vama,

Cei ce nu ard dezlantuiti ca noi

În flacarile noastre se destrama".

N. Labis, Ea revedere, 1979 (Pictura tabloului a fost executata de pr. Iulian Stefanescu din Ghertenis)

În anul scolar 2001-2002, scoala cu clasele I-VIII din Ghertenis a avut urmatoarea încadrare: înv. Benga Georgeta, Szilaghi Giorgeta, Stet Eivia, Gaspar Chiodan Monica. Limba româna - prof. Brostineantu Minodora, matematica - prof. Cusu Adrian, limba franceza - prof. Gligor Eoredana, limba germana si limba rusa - prof. Pârvulescu Nuta, istorie-geografie - prof. Stefanut Olimpiu.

Grădiniţa de copii

În Ghertenis, Gradinita sezoniera a luat nastere în anul 1952. Între anii: 1952-1954 a functionat ca educatoare Borcan Ana si între anii: 1954-1961, educatoarea Carabas Maria, între anii 1960-1961, Gradinita din Ghertenis a functionat cu doua posturi, datorita numarului mare de copii. Educatoare au fost: Carabas Maria si Despau Florica. Au mai functionat ca educatoare: Tata Viorica (1961-1963), Gotvald Maria (1963-1964), Hrubi Ana (1964-1965) si Milos Ioana (1965-1990). Din 1965-1969, numarul prescolarilor era între 30-35 de copii. Gradinita dispune în 1970 de un inventar destul de sumar: 12 masute, 36 scaunele, l catedra, 2 dulapuri pentru jucarii, în anul scolar 2001-2002, Gradinita din Ghertenis a fost frecventata de 20 prescolari.

ÎNVATAMÂNTUL ÎN LIMBA MAGHIARA SI ÎN LIMBA GERMANA

La începutul secolului al XX-lea a luat fiinta în Ghertenis o scoala de stat cu limba de predare maghiara, care a functionat pâna în vara anului 1919. Nu detinem informatii despre numarul elevilor de la aceasta scoala, deoarece nu se pastreaza nici un catalog sau matricola scolara din acea perioada. Presupunem ca numarul elevilor de limba maghiara nu a fost prea mare din moment ce totalul populatiei maghiare, în anul 1920, imediat dupa Unirea Banatului cu România era de 125 locuitori fata de 1170 români, în acelasi an. Ea aceasta scoala a învatat viitorul medic Prack Wiliam.

În anii celui de-al doilea razboi mondial, a fost deschisa la Ghertenis o scoala în limba germana. Aceasta scoala a functionat în cladirea de la nr. 325 (unde era si capela romano-catolica). In anul scolar 1941-1942, au functionat clasele I-IV, cu 23 de elevi si în anul scolar 1942-1943, clasele I-IV cu 20 de elevi. Aceasta situatie reiese din registrul-catalog pe anii scolari respectivi, pastrate în arhiva Scolii cu clasele I-VIII din Ghertenis.

NOTE: