Parohia ortodoxă din Gherteniş este înfiinţată din timpuri imemoriale (Parochiam erectam immemoriale tempore) 1 . Într-o adresa din 18 ian. 1943, ca răspuns la Ordinul Consiliului Eparhial nr. 167, se consemnează urmatoarele: ... cel mai vechi document scris este o însemnare aflată pe antecoala unei conscripţii datată din anul 1785, în limba româna, care are urmatorul text: «însemnare: Pre la anul 176 si mai înainte pruncii de scoala au fost siliţi în limba serbească a ceti şi a se învăţa, în biserica tot serbeste se cetea şi se cânta, afara de Apostol şi Evanghelie, că aceste două cărţi româneşte trebuia a se ceti.» Preot în timpul acesta a fost Ignatie Georgevici, parohul Ghertenişului. Biserica noastră e zidită din anul 1924 şi la o distanţă de 20 de m spre sud se afla temelia bisericii vechi, care după toată probabilitatea, a fost zidită între anii 1640-1650".
Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Vereş Rusalin (născut în anul 1893, care a domiciliat în Gherteniş nr. 345), prima biserică de piatră ar fi fost în locul numit Gai" pe pamântul lui Gaşpar Moise, unde s-ar fi găsit şi o cruce de piatră. Nu ni se spune cam în ce perioadă a fost acea biserică.
În acest loc, se mai găsesc şi astăzi cărămizi şi fragmente de piatră.
Dintr-o statistică a Eparhiei Caransebeșului se cunoaște că, la l ian. 1751, figura ca paroh al satului Gherteniș Moise, iar localitatea aparținea districtului Vârșeț. Nu ni se da nici o informație despre biserică 2 .
Un alt document ce atesta existența unei parohii la Gherteniș este, Antimisul sfințit la 1743 de patriarhul Arsenie al IV-lea sub mitropolitul Gheorghe al Timișoarei și Lipovei și dat spre seama parohiei Ghertenișu în 1765" 3 .
În oct. 1781, de oficiul de dare din Vârșeț aparțineau 83 de comune, printre care și Ghertenișul, sub oficiul Bocșei. Directorul Școlii Confesionale gr. or. era Eremia Gheorghe, român, cantor, ce locuia în chilia de la școala 4 . Iar în 21 martie 1821, parohul Ghertenișului face însemnarea că este la învățătură la magistrul Grigore losimovici, în Vârșeț 5 .
Biserica actuală s-a zidit în anul 1824, sub preotul Vasile Popovici și epitropul Nicolae Simion, în împrejurări vitrege, căci precum reiese din documente, nu au fost sprijiniți de Eparhia sârbeasca 6 . Biserica a fost restaurată în anul 1897, iar turnul a fost construit în 1909. Pictura Bisericii a fost executată în anul 1917 de către Filip Matei și ajutorul sau, Ștefan Eazar, ambii din Bocșa Montana 7 . Hramul Bisericii este Adormirea Născătoarei de Dumnezeu, fiind sfințită la 15 august de P.S. Vasile Lăzărescu, episcop al Caransebeșului, sub preotul Petru Șandru 8 .
Un protocol în limba sârbă, ca și altele în limba româna arată ca în anul 1808, în Postul învierii Domnului, s-au spovedit în Gherteniș 366 persoane, ceea ce arată starea covârșitoare a religiozității în timpul acela 9 .
Dintre documentele vechi bisericești amintim: Protocolul cununaților din 1778, redactat în limba sârbă; Protocolul botezaților și răposaților din 1791, redactat în limba română, începând cu anul 1785, matricolele sunt redactate în limba româna, dar din ianuarie 1846 până la 30 aprilie 1848, sunt redactate în limba maghiară. După Revoluția de la 1848, matricolele sunt purtate din nou în limba româna 10 .
Dintre cărțile vechi liturgice ce se află la biserica din Gherteniș amintim: Evanghelia, Bucuresti 1723 (în cirilică); Cazania din 1748 (în cirilică); Cazania, Carlovit 1793 (în cirilică); Penticostar din 1767 (în cirilică); Psaltirea din 1751 (în cirilică) și un Octoih din 1731 (în cirilica) 11 .
Parohia Ortodoxa Româna din Gherteniș continuă să înflorească în secolul al XIX-lea, când, în anul 1848, sunt menționați aici: Vasile Popovici, preot; loan Jurcovici, director școlar, iar docintele Școlii Valahice era Nicolae Popovici. Parohia număra atunci 1139 suflete, 302 persoane comunicate și 71 de elevi și aparținea de Eparhia Vârșet Caransebeș 12 .
La 31 iulie 1866, Nicolae Tincu Velea consemnează următoarele: Cu ocazia vizitei mele canonice cu tinerimea școlastica, în Gherteniș nu s-a putut ține examenul dar se va ține în curând" 13 , în 1867, existau în Gherteniș două parohii, o școală în limba română cu 80 baiețași și 40 fete, având ca învațător pe George Cimponeriu 14 .
În secolul al XIX-lea se fac tot mai multe însemnări pe carțile bisericești cu privire la activitatea preoților și credincioșilor. O asemenea însemnare consemnează următoarele: în anul 1865 în 24 Maiu după Rusale am scos Sf. Litie afară pe vale la Râtu și am mers cu Crucea pe drumu mare și cânda am ajus de am trecut Borzava au anceputu o poia siasiea au ploiatu câtu toti când or ajus an satu ori începutu muierile a fugi acasa. În Ghertenișu în 24 Maiu 1865, Damascin Rebigea".
În 1913 printre comunele cu poșta figura și Ghertenișul, în tractul Vârsetului cu 1121 credincioși ortodocși, având pe Vichentie Goitu, administrator-paroh și Damian Rădoiu, învățător 15 .
Înainte de primul razboi mondial, în localitățile românești din Banat, biserica ortodoxă era centrul spiritual al satului: de credință, dar și de cultură. Școala funcționa pe lângă biserică, în jurul bisericii și al școlii gravitau singurele manifestări artistice ale românilor. La Gherteniș se mentionează activitatea unui cor bisericesc pe patru voci, în 1910, la care se mai adaugă două voci de copii. Corul cântă în biserică, dar și la sărbătorile populare ținute, vara, în aer liber și iarna în sala școlii. Acest cor a fost instruit de preotul Serafim Berariu, venit din Ardeal 16 .
După coala pentru cotele statistice ale tractului Vârșeț pe anul 1922, se arată că preotul Petru Șandru din Gherteniș a fost hirotonisit în anul 1917 de către P.S. Elie Miron Cristea. În acel an, comuna avea 1312 locuitori ortodocsi, înregistrându-se 32 de nașteri și 14 decese 17 .
În primăvara anului 1948, Biserica Ortodoxă din Gherteniș a fost vizitată de Petrache Lupu de la Maglavit. El a fost întâmpinat de foarte mulți credincioși din localitate și din satele învecinate.
În decursul timpului, pictura Bisericii din Ghertenis s-a deteriorat, astfel ca, în vara anului 1964, sub preotul paroh Iulian Ștefănescu, pictura a fost restaurată de pictorul Viorel Tigu din Timișoara, în același an s-a realizat electrificarea Bisericii. La 16 oct. 1965, aceste două lucrări: restaurarea picturii și electrificarea Bisericii au fost binecuvântate de un sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul parinte vicar Gh. Cotosman din Timișoara, în timpul preotului paroh Iulian Stefanescu 18 .
La 18 martie 1966 s-a ridicat în curtea Bisericii un monument în memoria eroilor din Gherteniș căzuți în cel de-al doilea război mondial (1941-1945, realizat prin ofranda și jertfelnicia credincioșilor) 19 .
În 1971 s-a dat în folosință casa parohială, construită de o echipa a C.A.P. Gherteniș. Casa parohială a fost sfințită, într-un cadru sărbătoresc, la 5 sept. 1971, de către înalt Preasfințitul Nicolae Cornean, mitropolitul Banatului 20 .
În timpul cât Biserica Ortodoxă din Gherteniș a fost pastorită de preotul paroh Gh. Borca, s-au realizat următoarele lucrări mai importante: pavarea bisericii în 1977, confecționarea scaunelor și a scaunelor din lemn de stejar, în 1978, și refacerea exterioară a Bisericii prin tehnica teraset 21 .
Preotul paroh Viorel Cherciu a comandat la Vânători jud. Neamț un iconostas care ar fi fost instalat în Săptămâna Patimilor (20-25 aprilie 1994) de catre preotul paroh Viorel Andrei, în vara aceluiași an, 1994, s-a restaurat pictura interioară, astfel ca, la ora actuala, Biserica Ortodoxa Româna din Ghertenis arată ca un adevărat locaș de rugăciune 22
Pe lângă documentele vechi bisericești și cărțile liturgice vechi, în arhiva Bisericii Ortodoxe din Gherteniș s-a păstrat și o pictură pe pergament, datată: 1669 feb 15. Autorul acestei lucrări este anonim. El a realizat pictură într-o manieră artistică influențată de Școala italiană periferică și de renascentismul german. Potrivit părerii specialiștilor timișoreni, această pictură pe pergament are o deosebită valoare, întrucât, în literatura de specialitate din perioada respectivă, nu sunt consemnate decât picturi pe lemn sau pânza. Pictura înfățișează pe Fecioara Maria cu pruncul lisus în brațe. Valoroasa achiziție este expusa la Colecția de arta medievală de pe lângă Catedrala Mitropolitană din Timișoara 23 .
Însemnările așternute pe Strastic (1817) consemnează doi preoți care au slujit la Biserica Ortodoxă din Gherteniș: Vasile Jurcovici, în 1794-1807 și loan Jurcovici în 1801. A mai slujit la această biserică și loan Mihailovici (născut la Sasca Montana în 1818) 24 . De la Marea Unire din 1918 au mai slujit, pâna în prezent următorii preoți: Petru Șandru (1917-1953), Nicolae Bocșan, fiu al satului (1953-1963), Iulian Ștefănescu (1964-1976), Gh.Borca (1976-1985), Viorel Cherciu (1985-1994), Viorel Andrei (1994-1997). Din 1997, slujeste aici preotul paroh loan Mateia 25 .
Nu deținem informații cu privire la așezarea primelor familii de nemți la Gherteniș. Știm însă că ele au întemeiat o comunitate creștină romano-catolică care își avea capela în casa de la nr. 325, capela dotată cu tot mobilierul necesar. Alaturi, în stradă, era instalat un clopot de bronz, pe niște piloni înalți de lemn. Imediat după război, în 1945, capela a fost transformată în școala românească (cladirea nr. 2), iar clopotul a fost transferat, prin 1948, la Biserica Ortodoxă Română. Astfel că astăzi, la decesul vreunui catolic, bat trei clopote: ale Bisericii Ortodoxe și unul de la fosta capelă catolică.
Înainte de încheierea primului război mondial, a luat ființă în Gherteniș o comunitate creștină baptistă, care și-a construit în 1918 o Biserică (casă de rugăciuni). Treptat, alături de baptiștii români, s-au încadrat și baptiștii maghiari, rugându-se împreuna în limba româna, în anul 1961, baptiștii maghiari s-au despartit de cei români, amenajându-și o casa de rugaciuni la nr. 27B, unde slujesc în limba maghiară.
În Gherteniș există doua cimitire românești (ortodoxe). Alături s-a cedat loc și pentru cultul baptist, unde sunt înmormântați atât baptiștii români cât și cei maghiari. La ieșirea din Ghertenis, spre Măureni, în stânga șoselei, este cimitirul catolic. Retinem câteva din inscripțiile de pe crucile din aceste cimitire: Preot Vichente Goitu, nascut în 1839 februarie 18; preot Petru Sandru, 1894-1953. Primul înmormântat în cimitirul nou din Ghertenis este Negru Nicolae, decedat la 13 sept. 1944, la Boldur, în vârsta de 41 de ani, împuscat de ruși. Din cimitirul catolic reținem inscripțiile: Puskas Laszlo, 1834-1906; Nicolaus Oberding, 1845-1909.'
NOTE:
1. Universalis Schematisimus Ecclesiasticus pro anno 1843/1844, ed. a Il-a, Budae, p. 173
2. I.D.SUCIU, RADU CONSTANTINESCU, Documente privitoare la Istoria Mitropoliei Banatului, Timisoara, voi. I si II, 1980, p. 192, 233
3. Antimisul a fost descoperit în arhiva Bisericii Ortodoxe din Ghertenis si transferat apoi la Mitropolia Banatului din Timisoara
4. Scolile Românesti Banatene în secolul al XVIll-lea[ studiu istoric de luliu Vuia, învatator, Editura Autorului, Orastie, 1896
5. I.B.MURESIANU, Carte veche bisericeasca din Banat, Editura Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1885, p.183
6. Monografia Eparhiei Caransebes de Nicolae Cornean, Caransebes, 1940, p. 311-313
7. Monografia satului Ghertenis, 1956 si prof. IO AN ALBU, Parohia Ortodoxa din Ghertenis (scurt istoric), în Calendarul Românului", Caransebes, 1996, p.108
8. NICOLAE CORNEAN, op.cit.
9. Ibidem
10. Monografia satului Ghertenis, 1956
11. Ibidem
12. Universalii Schematisimus Ecclesiasticus, pro anno 1843/1844
13. DIMITRIE SUCIU, Nicolae Tincu Velia. (1816-1867), Viata si opera, Bucuresti 1945, p. 443
14. Conspectu Starii Scolescu pre arm 1867, aflat în posesia Muzeului Banatului Montan Resita din anul 1994
15. Calendarul Românului, Caransebes, 1912
16. Prof. ION ALBU, Viata culturala a unui sat de pe Bârzava, în revista Vrerea", nr. XV, ianuarie 1999, Timisoara
17. Prof. ION ALBU, Parohia Ortodoxa din Ghertenis (scurt istoric), în Calendarul Românului, Caransebes, 1996, p. 108-109
18. Ibidem, p. 108
19. Ibidem
20. Ibidem
21. Ibidem
22. Ibidem
23. Scânteia, Faptul divers, 12 septembrie 1975
24. Monografia orasului Caransebes de ANDREI GHIDIU si IOSIF BALAN, Editura Autorilor, Caransebes, 1909, p. 197-198
25. Prof. IOAN ALBU, Parohia Ortodoxa Româna din Ghertenis (scurt istoric) în Calendarul Românului, Caransebes, 1996, p. 110 |