Pe firul istoriei - de la strămoşii noştri până la noi

Meleagurile satului Ghertenis, asa cum atesta descoperirile mai vechi si mai noi, au fost locuite din cele mai vechi timpuri. Cu ocazia unor periegheze si îndeosebi a lucrarilor agricole de primavara, au fost depistate noi puncte de interes arheologic în locurile denumite: „Goru", „Faitalanu Mare", „Zaton", „Glegesat", „Rovina", „Ogasul Haiducilor", „Patruene", unde au aparut numeroase fragmente ceramice din sec. III-IV d. Hr si bucati de zgura. Existenta în zona a acestor cantitati apreciabile de zgura indica cu certitudine prezenta unor cuptoare de topit minereu. Acest fapt nu trebuie sa ne surprinda, deoarece satul Ghertenis se afla în imediata apropiere a localitatilor Fizes si Sosdea, unde cercetarile întreprinse de Muzeul de Istorie a judetului Caras-Severin au dus la dezvelirea unor astfel de vestigii.

În secolul al XlV-lea, sunt atestate documentar mai multe localitati în coltul de nord-vest al judetului Caras-Severin, pe malurile Bârzavei, unde se formeaza domeniul feudal al familiei Himfy, cu centrul la Iersig 2 . Una dintre localitati este Ghertianos, mentionata pentru prima data în anul 1380, cu ocazia unui proces între Csep Istvan si vaduva lui Himfy Petru 3 . Este amintit din nou în 1387, când fiii lui Csep Andras de Gurtianus sunt acuzati ca au.cosit fânul lui Himfy Istvan 4 . în acel an, nobilii din Ghertenis au luat de pe mosia Remetea un bou al iobagului Stoian, o turma de oi a iobagilor din Sosdea, au batut pe iobagul Laurentiu, au deviat cursul râului „Borza" 5 .

În luna ianuarie 1390, la Gerch Janus, are loc o întâlnire între nobilul local si românii din cetatea Kuesd pentru a trata problema taranilor români, retinuti aici de Himfy Istvan 6 . La l ianuarie 1390, la venirea regelui Sigismund la Timisoara, se recurge la o ciudata judecata prin arbitraj, în fata regelui apare Stefan Himfy, care capturase si tinea închisi pe doi români pentru anumite pricini, si pe de alta parte românii cetatii Cuiesti, aratati pe nume, sa se înfatiseze la o anumita data la judecata, aducând si pe românul Dobrouch, pe care poruncise Himfy sa-1 prinda. Judecata trebuia facuta la Ghertenis, posesiune vecina cu Remetea, de catre niste barbati cinstiti si nobili (adica arbitri) a caror hotarâre trebuia primita de ambele parti. Românii cetatii se obligau sa înfatiseze pe acel Dobrouch. Ei nu trebuiau sa dea nici un ajutor tovarasilor lor care ar refuza aceasta învoiala 7 . Cetatea Kuesd, identificata cu cetatea Bocsa (castri et oppidi Bockza), va fi în secolele XVI-XVII centrul administrativ al districtului român banatean „Cuiesti", 'din care fac parte mai multe sate de pe valea Bârzavei, printre care si Ghertenis (Kertenis) 8 .

Numele satului Ghertenis sufera mai multe transformari pâna va ajunge la denumirea de astazi: Ghertianos în 1380, Gurtianus în 1387, Gerch Janus în 1390, Gherthianus în 1401, Girthianus în 1404, Gyerthianus în 1406, Gertyenes în 1411, Gywrthianus în 1412, Gyerthyanus în 1414, Gyerthianus în 1424, Kertenis în 1597, Gertennisch în 1723 si Gerdinest în 1761 9 . In documentele bisericesti, satul apare cu numele Ghertenisiu în 1756'° si Ghertenis din anul 1832 încoace".

în hotarul actual al satului Ghertenis erau atestate, în sec. al XlV-lea, înca doua asezari mai mici: Nyek si Remetea, astazi disparute. Asezarea Nyeg, atestata în 1343, denumita la început Newetelek, apoi Nyeg în 1370, Nyek în 1405, se afla la sud-est de Ghertenis 12 . Despre localitatea Remetea, Turchanyi Tihomer afirma ca se afla între Sosdea, Iersig si Ghertenis 13 . Cercetarile arheologice din vara anului 1988, întreprinse de prof. Dumitru Teicu si prof. Dumitru Bozii de la Muzeul Banatului Montan din Resita, au scos la iveala ruinele Bisericii-sala a satului Remetea. De aici se trage concluzia ca satul Remetea se poate localiza pe malul nordic al Bârzavei, la Berzovia-Patrueni. Deci biserica de zid cercetata acolo se identifica cu biserica parohiala a satului Remetea 14 .

în anul 1405, Dobozi Danfy Demeter a încercat sa ocupe terenul Nyek de lânga Gerthianus, dar fiii lui Csep Andras s-au opus. în aceasta problema, din dispozitia regelui, se fac cercetari din partea jud. Caras 15 .

Localitatea Ghertenis depindea când de jud. Caras, când de jud. Timis, deoarece, cu un an înainte, în 1404, prefectul jud. Timis lasa pe lacob si Miklos din Gyertyanos sa construiasca o cetate pentru care a primit consimtamântul regelui 16 . Cetatea lui Gyertyanos este amintita si de prof. univ. Theodor N. Trâpcea din Timisoara, în studiul sau „Despre unele cetati medievale din Banat": „venind de la Dunare spre Timisoara, Lugoj sau Caransebes, erau asezate cetatile Ghertenis, Semlac si Carasova" 17 . Neavând stirea despre aceasta cetate de la Ghertenis, i-am cerut informatii în scris distinsului profesor. Redau în continuare raspunsul dumnealui: „Stimate coleg, în legatura cu cele întrebate în scrisoarea dvs., va comunic: Ghertemis apare documentar de la 1380 si de atunci mereu pâna în 1723. Eu i-am modificat numele, zicându-i Ghertenis. Credeam ca-i slav, însa e de origine maghiar. Pentru bibliografie vezi Pesty Frigyes-Krasso Varmegye Tortenete, II-l, p. 186-191. Va cer scuze pentru întârziere. Va ascult cordial, Trâpcea. Timisoara, 20. III. 1970".

Despre aceasta cetate scrie si academicianul Stefan Pascu, care o situeaza mai aproape de Timisoara: „La începutul sec. al XV-lea (1404-1406) este pomenita cetatea Ghertenis (Gyerthyanos) din apropierea Timisoarei, disparuta foarte repede dupa pomenirea ei în documente. Si tot în acel an castelanul (castellanus) cetatii disparute Kys Somlyo" 18 .

La 27 octombrie 1408, magistrul lacob Chep din Gerthiamus si scaunul de judecata al nobililor din Caras pun o plângere a lui Stefan'Himfy împotriva unui anumit Gheorghe ce detinea pe mosia Pachach un cnezat perpetuu si care si-a luat un sot (ajutor) fara stirea si încuviintarea proprietarului. Scaunul de judecata a ajuns la concluzia ca acest cneaz Gheorghe nu avea acest drept si ca Stefan Himfy putea sa-i ia numitului cneaz, oricând, toate bunurile sale 19 .

Râul Bârzava a constituit hotarul dintre Ghertenis si Remetea, fiind, în acelasi timp, un permanent conflict dintre familia Chep din Ghertenis si familia Himfy din Remetea. în anul 1414, Stefan Himfy se plânge împotriva celor din Ghertenis ca au abatut cursul râului spre satul lor 20 , în anul urmator!415, lacob, Andrei si Nicolae Chep din Ghertenis au schimbat din nou cursul râului Bârzava, spre nemultumirea celor din Remetea. Motivul pentru care era atât de disputata Bârzava îl constituia morile ce se însirau de-a lungul Bârzavei. La sfârsitul anului 1408, Stefan Himfy din Remetea se plânge împotriva celor din Ghertenis ca au distrus iazurile de pe Bârzava si au abatut apa râului pe mosia lor, lasând fara apa 24 de mori ale celor din Remetea 21 . întelegerea din 1406 dintre feudalii din Ghertenis si Remetea, privind reglementarea apei în mod echitabil, era mereu încalcata 22 .

Printr-un tratat semnat la 14 august 1426 de Bartolomeus din Perdwe cu fiii sai: Stefan si Nicolaus, acesta se obliga sa dea în folosinta pentru 20 de ani domeniul Abrdfalawa din Comitatul Caras, ragusenilor Pascu si Maroia, nobili din Ghertenis, pentru suma de 450 guldeni noi. Din conditiile tratatului reiese dorinta ragusenilor de a se stabili în Banat. Bartolomeus si urmasii sai se obliga sa-i ajute pe Pascu si Maroia în administrarea domeniului, în caz contrar, Bartolomeus trebuia sa plateasca despagubiri lui Pascu si Maroia. Prin urmare, Pascu si Maroia si membrii familiilor lor aveau drept de exploatare, fara conditii, a tuturor padurilor si terenurilor familiei Perdwe 23 .

Dar prezenta celor doi valahi în comitatul Caras (Banat) este atestata în comitatul Caras (Banat) înca din 1423. în acel timp, fratii Pascu, Maroia si Micsa (Myxa), împreuna cu Andras Chepi din Ghertenis si cu fiii acestuia: Michael Stephan, Gregor si Peter, au fost acuzati de catre Emeric Himfy si sotia sa, Anna, ca au ocupat cu forta câmpul si pasunea proprietatilor lor din Ghertenis si Nyek. Cearta celor trei valahi cu familia Himfy a fost de lunga durata, de vreme ce, la 8 nov. 1427, se aduce la cunostinta comitatului Caras ca doua parti din pamântul lui Emeric Himfy a fost ocupat de catre fratii Pascu si Maroia din Ghertenis. Faptul ca cei doi frati au primit titlul „von Ghertenis" dovedeste ca ei au cumparat o parte a pamântului din Ghertenis, conform tratatului semnat în 1427. Pascu si Maroia au fost în relatii bune cu familia Chepi, care detinea cea mai mare parte a avutiei din Ghertenis 24 . între 1428 si 1430, fratii Pascu, Maroia si Micsa au fost din nou de partea familiei Chepi în timpul procesului cu vaduva Anna Himfy si fiul acesteia, Emerich 25 .

Din porunca lui Sigismund Bathory, câtiva barbati de încredere sunt trimisi în anul 1597, ca sa predea lui Andrei Barcsai din cetatea Bocsa, satele Ghertenis, Ramna si Fizes 26 . La recensamântul din 1690-1700 si nici chiar în 1717, Ghertenisul nu este amintit 27 . Pe harta lui Merky din 1723-1725, localitatea Gertennisch (Ghertenis) apare ca sat populat 28 , în lista alfabetica a localitatilor Banatului dupa Korabinsky din 1786 si în harta militara din 1772, figureaza cu numele de Ghertinescht, în cercul Vârsetului, fiind locuit de români si având 183 de familii, cu un hotar de 5049 jugare 29 .

Colonizarea din 1785 despre care scria Nicolae Corneanu în „Monografia Eparhiei Caransebes" ca s-a facut în Ghertenis cu 50 de familii germane din Luxemburg, nu corespunde realitatii 30 . Nicolae Corneanu a fost indus în eroare de indicele alfabetic al localitatilor din lucrarea „Istoria colonizarii partilor de sud ale Ungariei si efectul acesteia asupra situatiei publice actuale" de dr. Bodor Antal, lucrare din care s-a informat si care, la p. 23, vorbeste despre colonizarea celor 50 de familii în localitatea Gyertyamost, care corespunde cu Carpinisul de astazi, în urma unei corespondente oficiale între Scoala Generala din Ghertenis si Scoala Generala din Carpinis, jud. Timis, aceasta din urma raspunde prin adresa nr. 200 din 11 mai 1968, comunicând urmatoarele: „Din lucrarea Dr. Hoffman/ Hundertfunzig Jahre Deutsches Gertianos reiese ca în anul 1784 au sosit din Germania 66 de familii, dintre care 16 au fost colonizate pe domeniul Gyrtyanosch si 50 pe Praedium Mali-Tobin din apropiere". In lucrarea lui Bodor Antal, la p. 43, se scrie într-adevar dspre Ghertenis, unde se arata ca, din cauza unor deplasari de populatie, populatia numeroaselor comune a scazut, mai ales în cele românesti, cu un procent de 5-10% la 10-22%. Neschimbata a ramas populatia în comunele Ghertenis si Semlacul Mare 31 .

O harta incompleta a vetrei satului Ghertenis, probabil din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, din timpul stapânirii habsburgice, mentioneaza satul într-o forma aproape identica cu cea actuala 32 .

în anul 1818, la hotarul dintre Sosdea si Ghertenis functiona o moara ce apartinea satului Ghertenis. Canalul de aductiune a apei pentru moara respectiva a fost proiectat de inginerul cameral loseph Gyula 33 .

Despre podul de caramida si piatra de peste Bârzava, de la Ghertenis, batrânii spuneau ca ar fi construit de turci. Mai plauzibila este afirmatia lui Veres Rusalin ca podul ar fi fost construit de un mester italian pe la 1848. Podul avea trei picioare: lânga fiecare mal si unul în mijlocul apei, deci avea doua deschideri, sub forma de bolta, din caramida arsa. Se crede ca varul a fost stins direct în boltile de caramida. Podul avea o lungime de circa 20 m si o latime de aproape 6m. Era un pod strategic, deoarece în toamna anului 1944, armatele sovietice, pe drumul cel mai scurt spre Timisoara, prin localitatea Tormac, au trecut peste el cu tancuri si masini de lupta. De asemenea, între anii 1951-1957, dincolo de Bârzava, în izlazul „Cotuflorii" era amenajat unul din cele mai mari poligoane din fosta regiune Timisoara, în drum spre poligon au trecut din nou tunuri si alte masini militare. Apoi, peste pod au mai trecut utilaje grele care au scos balast din Bârzava si au executat canalizari si îndiguiri. Fiind prea solicitat, podul a cedat si s-a ruinat în vara anului 1996.

Legenda orala a formarii satului Ghertenis difera de documentele oficiale ale vremii. Cele mai vechi familii de români, care au locuit în hotarul satului Ghertenis - spune legenda -au fost urmatoarele: Brumarestii (familia Brumariu), în locul numit „Ogasul Haiducilor"; Bogdanestii (familia Bogdan), în locul numit „Rovina", si în actuala vatra a satului; Ciceonii (familia Cicea), în locul numit „Dealul Ciceonilor" si Negronii (familia Negru), în locul numit „Patruene". Se spune ca aceste familii ar fi coborât din „locurile înalte" în actuala vatra a satului, pe la jumatatea secolului al XVII-lea, formând 40 de fumuri, în acel timp, satul s-ar fi numit Bogdanesti 34 .

Demn de remarcat ca mai sunt si astazi familii în Ghertenis cu numele Bogdan, Brumariu, Cicea si Negru. Iar în locurile unde ar fi locuit aceste familii, se mai gasesc caramizi si zgura.

în anul 1829, Hollosy (Korbuly) Bogdan cumpara domeniul satului Ghertenis. Dupa moartea lui, în 1859, mosia se împarte între copiii lui. Partea lui Hollosy Marton o mosteneste fiica lui, Laura, casatorita cu Kayser Landone. în 1876, partea lui Hollosy Solomon o mosteneste Gyula, care în 1896 era înca proprietar, în 1889, partea lui Hollosy Mihai o mosteneste vaduva lui, Rotter Auguszta, care se casatoreste a doua oara cu Solomon Samuel. în 1886, partea lui Hollosy Antal o mostenesc fetele lui: Erszebet si Ilona. Partea lui Hollosy lozsef, în 1877, o cumpara Gyula, de la care o cumpara Oberding Mihai si Hack Mihai. în 1912 erau proprietari: vaduva lui Solomon Samuel, Hack Mihai, Steiner Ferencz, Blascovicz Mihai si dr. Sajoviz Sandor. De comuna apartineau conacele: Kazser, Hollosy Oberding si Lowinger 35 .

în primul razboi mondial (1914-1918), încorporati în armata austro-ungara, soldatii originari din Ghertenis au luptat pe fronturile din Italia si Galitia. Multi ditre ei nu s-au mai întors. Au murit atunci 52 de tineri, în memoria lor s-a înaltat în curtea Bisericii Ortodoxe un monument având forma unei carti deschise, pe filele careia au fost încrustate numele celor 52 de eroi cazuti pe câmpurile de lupta.

Sus

Anexa nr. l - Eroii din Ghertenis, 1914-1918, spre vesnica recunostinta eroilor nostri:

1. Ardelean Petru 27. Jurca Nicolae

2. Benga losif 28. Micu Gheorghe

3. Brizu Gheorghe 29. Mioc Toma

4. Brumar Petru 30. Mioc Vasile

5. Covaci Matei 31. Martin Pavel

6. Crainic Vasile 32. Negru Gheorghe

7. Crainic Gheorghe 33. Opruta Traila

8. Chis Vichentie 34. Patruti Moisa

9. Curtea Constantin 35. Peia Gheorghe

10. Covaci lulius 36. Peia Aurel

11. Cadariu loan 37. Rebigea Achim

12. Covaci Constantin 38. Rebigea loan

13. Dumbrava Pavel 39. Rebigea Nicolae

14. Griezbacher Antonin 40. Stiopu loan

15. Gagea Vasile 41. Sepiei loan

16. Grozdan loan 42. Sorgota Gheorghe

17. Gagea Moise 43. Sest Vasile

18. Galea Rusalin 44. Teleki loan

19. Gagea losif 45. Tânjalau Petru

20. Gagea Nicolae 46. Tomin Rada

21. Horvath Francisc 47. Urlica Trandafir

22. Horvath Nicolae 48. Urlica Gheorghe

23. Itu Lazar 49. Ursulescu Nicolae

24. Jurcovici Achim SO.Veres Constantin

25. Jurcovici Toma 51. Vremcea Gheorghe

26. Jurcovici loan 52. Veltman losif 36

Nemultumirile acumulate în timpul razboiului au dus la miscarea taraneasca din toamna anului 1918, care a cuprins si comuna Ghertenis. La începutul lunii noiembrie, soldatii s-au întors de pe front si, vazând ca nu mai au mijloace de trai, au deschis magaziile proprietarilor din comuna si au împartit produsele între ei 37 .

într-o telegrama din 2 nov. 1918, catre prefectul judetului Timis, se spune printre altele ca mosierul Hack din Ghertenis a fost jefuit de tarani înarmati din Ramna si Iersig 39 . Acestia, împreuna cu cei din localitate, au împartit produsele aflate în magazii, au devastat o pivnita în care se aflau peste 100 hi de vin, au atacat si pe comerciantii din sat. Miscarea taraneasca a luat o amploare asa de mare, încât în gara la Ghertenis a sosit un tren blindat de la Timisoara, cu trupe militare de interventie. Nicolae Cornean afirma ca aceste garzi erau formate din evrei, care ar fi împuscat si pe preotul satului, daca nu ar fi fost recunoscut de un fost coleg de scoala din garda 39 . Autoarele „Monografiei satului Ghertenis" din 1956 sustin ca unitatile de interventie ar fi fost aduse de catre comerciantul Kreter Calmau, al carui fiu era ofiter si era chiar comandantul garzii de interventie. Cert este ca aceste trupe au împuscat atunci trei barbati din localitate: Jurca Gheorghe, Covaci Ion si Pemu Ion, aruncându-i într-o groapa comuna. A mai fost împuscata si o femeie, Jurca Elena, care a mai supravietuit. Multi dintre taranii satului au fost arestati si închisi la Vârset (Iugoslavia), unde au fost interogati si batuti 40 . Miscarea taraneasca din Ghertenis a fost consemnata si pe harta „R.S.R. Rascoale si miscari taranesti pe teritoriul patriei noastre pâna la l XII 1918", editata de Ministerul învatamântului în 1968 41 .

Unii dintre soldatii români au dezertat din armata austro-ungara: Miuica Gheorghe si Marcu Achim si au trecut Carpatii, luptând, alaturi de fratii lor din România, împotriva dusmanului comun.

Cu mare bucurie si cu noi sperante si-a manifestat populatia comunei Ghertenis dorinta de unire a Banatului cu România, mai ales ca în acea perioada tulbure, localitatile banatene au fost ocupate de armata sârba. La marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia, de la l decembrie 1918, a fost prezent si Pamfilie Jurcovici din Ghertenis. El a fost ales între cei 5 delegati ai cercului Rittberg (Tormac), comitatul Timis, în adunarea tinuta în comuna Gataia, la 15/28 nov.1918. Pamfilie Jurcovici a fost fiul unor tarani din comuna Ghertenis: Nicolae si Eva Jurcovici.

S-a nascut la Ghertenis în anul 1871, petrecându-si viata ca agricultor. A decedat la Ghertenis în 30 aprilie 1943 43 . Dupa actul istoric de la Alba-Iulia, începând din anul 1919, cea mai mare parte a Banatului, denumita si Banatul Românesc, a intrat în componenta Statului Român. Despre situatia satului Ghertenis în cadrul României interbelice, ca si de dupa cel de-al doilea razboi mondial, vom vorbi într-un alt capitol. Viata linistita a satenilor din Ghertenis a fost tulburata din nou de mobilizarea tinerilor si adultilor pentru cel de-al doilea razboi mondial declansat în iunie 1941. Multi tineri si adulti din Ghertenis au luptat pe fronturile din rasarit si apus, pâna la terminarea razboiului, în mai 1945. Unii dintre ei au cazut pe fronturile de lupta. Monumentul ridicat în memoria lor, în curtea Bisericii Ortodoxe Române, alaturi de cel închinat eroilor din primul razboi mondial, a fost sfintit la 19 mai 1966 44 . El aminteste de cei 14 eroi cazuti în acest razboi. Cu siguranta ca ei au fost mai multi, dar numai pentru cei 14 eroi au platit familiile lor ridicarea monumentulu

Sus

Anexa nr. 2 - Eroii din satul Ghertenis

8. Milos Rusalin

9. Ogârlaci Rusalin

10. Bocsan Gheorghe

11. Brumariu Toma

12. Jurca Vasile

13. Varga Andrei

14. Boros loan

Vesnica recunostinta eroilor din anii 1941-1945 45 .

Sus

NOTE:

1. LE. IAROSLAVSCHI, în Tibiscum, Timisoara 1974, p. 147-155

2. OCTAVIAN RAUT, Câteva consideratiuni privind sistematizarea asezarilor rurale, în „împliniri", Resita august 1969, p.4-5

3. PESTY FRIGYES, Krasso Varmegye Tortenete, voi. II-1, p. 186

4. Ibidem, p. 186

5. Doc. 309 din 3 dec. 1387; MARIA HOLBAN, Din cronica relatiilor româna-ungare în secolele XIH-XIV, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucuresti 1981, p. 290-300

6. PESTY FRIGYES, op.cit. p. 186

7. MARIA HOLBAN, op.cit. p. 290-300 si Doc. 330 din l ianuarie 1390

8. P. BINDER, în AIIACN, VII, 1964, p. 23

9. Dictionar istoric al localitatiilor din Transilvania întocmit de CORIOLAN SUCIU, voi. I, A-N, 1967, Editura Academiei R.S.R, p. 258; PESTY F., op.cit. p. 186-191

10. Antimisul sfintit la 1743 de patriarhul Arsenie al IV-lea sub mitropolitul Gheorghe al Timisoarei si Lipovei si dat pe seama parohiei satului Ghertenisiu în anul 1756

l L O stampila aplicata pe actele bisericesti, având urmatorul cuprins: „Pecet. Paroch. Grec. Neunite a sat. Ghertenis"

12. TURCHANY TIHOMER, Krasso-Szoreny megye tortenete, Lugoj 1906, p. 149

13. Ibidem. Istoria jud. Caras-Severin. De la era primitiva pâna la desfintarea /ud. Caras de altadata, Lugoj 1906

14. DUMITRU TEICU, Cercetari de arheologie medievala la Berzovia, în „Banatica", voi. X, 1990, p. 174

15. PESTY F., op.cit., p. 187

16. Ibidem,p. 187

17. THEODOR N. TRÂPCEA, Despre unele cetati medievale din Banat, în „Studii de istorie a Banatului", voi. I, Timisoara 1969, p. 60

18. STEFAN PASCU, Voievodatul Transilvaniei, II, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1979, p. 285 (Cetati, Castele, Biserici-Cetati).

19. PESTY R, op.cit. voi. IV, Doc. 490, p. 193

20. DUMITRU TEICU, op.cit., p. 274

21. PESTY F., op.cit., doc. nr. 191, p. 279

22. PESTY F., op.cit. III, p. 252-253

23. COSTIN FENESAN, Ragusa (Dubrovnik) und das Banat in der ersten Halfte des 15 Jahrhunderts, în „Banatica", voi. V, Resita 1979, p. 277-283

24. Ibidem; Contemporanul, Bucuresti, nr. 48 din 30 nov. 1979, p. 8

25. COSTIN FENESAN, op.cit.

26. PESTY F., op.cit., voi. II- 1, p. 190

27. Ibidem

28. Der Temesvarer Bannat Eugenii von Savoyen Claudii von Merky, 1723-1725

29. NICOLAE M. POPP, Populatia Banatului în timpul lui losifll si lista alfabetica a localitatilor Banatului dupa Korabinsky si harta militara, 1772 în LIGUCT, voi. VII, 1942, p.28

30. NICOLAE CORNEAN, Monografia Eparhiei Caran-sebes, 1940, p. 313

31. BODOR ANTAL, Istoria colonizarii partilor de sud ale Ungariei si efectul acesteia asupra situatiei publice actuale, Budapesta 1914, p. 43

32. Harta se afla în posesia autorului

33. Octavian Gruita, Gavrila Peia, Monografia satului Sosdea, Editura Marineasa, Timisoara 1999, p. 31

34. Informatii culese de la Veres Rusalin, care a domiciliat în Ghertenis, nr. 345, în 24 decembrie 1967

35. BOROVSZKY SAMUEL, Comunele judetului Timis, Budapesta 1912

36. Copie de pe monumentul „Eroii din Ghertenis 1914-18"

37. Monografia satului Ghertenis, 1956, lucrata de Bocsan Aurora, Rosea Maria, Carabus Maria, învatatoare (dactilografiata)

38. Analele Institutului de Istorie a Partidului de pe lânga C.C. al P.C.R., nr. 5, 1957, p. 146

39. NICOLAE CORNEAN, op.cit., p. 313

40. Monografia satului Ghertenis, 1956

41. Legenda Rascoale si miscari taranesti, Ghertenis

42. Monografia satului Ghertenis, 1956

43. IO AN MUNTEANU, VASILE MIRCEA ZABERCA, MARIANA SÂRBU, Banatul si Marea Unire de la 1918, Editura Mitropoliei Banatului, 1992, p. 126 (1918 noiembrie 28, Credentional) si ziarul „Timpul" din Resita, nr. 246, l dec. 1990

44. Dupa „Cartea de aur a Bisericii Ortodoxe Române" din Ghertenis, deschisa de preotul-paroh Iulian Stefânescu la l februarie 1968

45. Copie dupa monumentul „Eroii din satul Ghertenis".